Ion Pillat – patronul spiritual al școlii

scoala3pitestiFără categorie0 Comments

Poet care a iubit cu patimă pământul natal, cele doua sate, Florica – din Muntenia și Miorcani – din Moldova, fiind reperele de suflet ale pastelistului (precum erau Mirceștii pentru Alecsandri). Născut la București (unde a și murit), Pillat se poate mândri că prin tată e descendent dintr-o familie boierească veche din ținutul Falciu. Fiu al lui Ion N. Pillat. Mama sa Maria era fiica marelui bărbat de stat I. C. Bratianu (cel care l-a adus pe Carol I în România în 1866). În satul Florica-muscel se află mormântul celebrului său bunic, unde copilul, venit în vacanță, ducea zilnic flori. Și tot în vacanțe, copilul călătorea tocmai la Miorcani, dincolo de Botoșani, pe malurile Prutului (moșie cumpărată de tatăl său în 1883). „Florica și Miorcanii – muntele, podgoria și stepa – iată doicile adevărate la care mi-am supt Muzele flămânde”.
Mama sa Maria Pillat (Brătianu) îl născuse la București, în casa din Calea Dorobanților 6. Primii ani ai copilăriei îi petrece pe moșia bunicului, Florica, unde învață în particular întreaga școală primară. Liceul îl face la „Sf. Sava”, apoi mama își duce copii la Paris, pentru studii. Ion care purta prenumele bunicului și al tatălui, își ia licența în Litere și Drept.
Debut editorial cu Visări păgâne (1912), urmat de alte volume: Eternități de-o clipă, Grădina între ziduri, Pe Argeă în sus, Satul meu, Biserica de altădată, Limpezimi, Caietul verde ș.a. Frumoase sunt și Poemele într-un vers (1935).
– 1891 la 31 martie, se naște în București Ion Pillat. Tatăl său era moșier și parlamentar iar mama Maria a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C Bratianu.
– 1901 Urmează cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești
– 1905 Termină ultima clasă a liceului Sf. Sava din București. Mama sa îl ia cu ea la Paris pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia  excursiei la Chartres, descoperă arta gotică, ce îl va inspira pentru prima sa poezie în catedrala
– 1910 Se înscrie ca student la Sorbona unde studiază în principal istoria și geografia, dar face în paralel și dreptul
– 1911 Titu Maiorescu îi publică o parte din poezii în Convorbiri literare
– 1912 Aflat în București în vacanță, îl cunoaște pe Alexandru Macedonski, căruia îi editează volumul Flori sacre
– 1913 Obține licența în litere la Paris și participă la campania din Bulgaria
– 1914 Obține și licența în drept, apoi revine definitiv la București unde publică volumul Eternități de-o clipă
– 1915 Se căsătorește cu pictorul Maria Procopie-Dumitrescu
– 1916 Editează volumul Plumb al lui George Bacovia și preia conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtuna
– 1917 Publică volum Amăgiri
– 1919 Participă la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Al Vaida-Vievod, președintele delegației ardelene. În ziua iscălirii tratatului publică într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri
– 1921 Apare prin grija sa volumul Poezia toamnei, antologie din versurile poeților români care au cântat toamna
– 1922 Scoate împreună cu Tudor Arghezi revista Cugetul românesc
– 1923 Publică volumul de versuri Pe Argeș în sus
– 1925 Publică volumul Satul meu și scoate împreună cu Perpessicius Antologia poeților de azi
– 1926 Publică Biserica de altădată
– 1928 Publică volumul Limpezimi
– 1932 Publică un nou volum de versuri numit Caietul verde
– 1935 Descoperă Balcicul unde își construiește o vilă. Publică Poeme într-un vers
– 1936 Ia premiul național pentru literatură și este ales membru corespondent al Academiei Române
– 1937 Traduce din Baudelaire și publică volumul Țărm pierdut
– 1940 Publică volumul de versuri Umbra timpului
– 1942 Publică o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire
– 1944 Sub titlul Poezii îi apare întreaga operă lirică scrisă între 1906 și 1941
– 1945 Pe 17 aprilie are o congestie cerebrală în plină stradă, este transportat acasă în stare de inconștiență, iar în jurul orei 10 seara moare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *